Volunteered Geographic Information (VGI): unde suntem acum şi încotro ne îndreptăm?

Informaţia geografică este generată în două modalităţi diferite: prima este cea voluntară, când mergi la OpenStreetMap şi într-un mod voluntar faci un update al hărţii sau când trimiţi geolocaţia la cineva folosind telefonul mobil. Celelalte nu sunt la fel de voluntare, cum ar fi folosirea Twitter-ului cu detectarea locaţiei automat, ceea ce înseamnă că se face un update instant al statusului sau dacă foloseşti Google Latitude pe Google Maps. Cât de mult ştim noi despre informaţia geografică pe care într-un mod involuntar o generăm? Suntem în generaţia sistemelor de geotagging: geotag la fotografiile pe Flicker, video pe You Tube, mesajele pe Twitter, statusul pe Facebook. Într-un mod continuu generăm informaţie geografică  dar de cele mai mult ori ceea ce lipseşte este acurateţea. Cum creştem acurateţea informaţiei de geotagging?

Folosirea este cel mai eficient sistem de verificare a acestor informaţii:  wiki-maps, la fel ca OSM creşte simţitor prin abilitatea userilor de a detecta într-un mod constant greşelile, mulţumită bineînţeles faptului că folosesc aceste hărţi într-un mod constant.  Crearea unei reţele, a unor surse de încredere este în strânsă legătură cu deschiderea sistemului la toată lumea, lăsând mulţimea să devină un sistem de verificare. Informaţia geografică fără o analiză este ca o cameră fără film sau ca un telefon fără cartela SIM. Nu am avea nici un folos dacă conţinutul geografic generat de useri nu ar fi supus unor analize, unor corelări, unor suprapuneri de layere, etc. Abilitatea de a face acest lucru se află din păcate, sau din fericire abilităţilor tehnice a unor software-uri ca QuantumGIS sau ArcGIS, care pot fi fie prea scumpe, fie prea grele de lucrat cu ele.

Un profesionist GIS şi un utilizator care generează informaţie geografică nu sunt două posturi competitive: sunt două părţi complementare al aceluiaşi domeniu şi aşa ar trebui să fie tratate. Sistemele free Open Source cum este Open Street Maps sau GeoCommons sunt extrem de valoroase deoarece ele permit oamenilor care se pricep mai puţin la crearea informaţiei geografice într-un mod extrem de simplu, crescând posibilitatea de a crea conşinut de o acurateţe ridicată într-un mod extrem de rapid (vezi crearea hărţii Map of Port-o-Prince după cutremurul din Haiti). Sistemele precum QGIS şi ArcGIS duc informaţia geografică la un alt nivel, ajungând cât se poate de departe, oferind analize care să aducă un plus deciziilor bazate pe informaţiile geografice.

Există o gaură între profesionişti GIS şi aria VGI – Volunteered Geographical Information, îndeosebi în condiţiile cunoaşterii a ceea ce este acolo şi ce trebuie făcut. Organizaţii, guverne şi chiar academicieni din aria GIS-ului obtează spre tehnologiile de nivel înalt, de cele mai multe ori şi scumpe, neluând în calcul tehonogiile FOSS (free open source solutions). De cealaltă parte oamenii care lucrează cu FOSS au foarte multe preconcepţii despre faptul că companiile private, cum este şi Esri, sunt destul de “rele“deoarece nu îşi pun la dispoziţie codul sursă. Lumea se schimbă şi cu cât oamenii au acces la cunoştinţe şi la software-uri free cu atât mai bine pentru dinamica mondială.

În concluzie, mi-ar plăcea să văd o creştere semnificativă a comunităţi VGI, încorporând aici şi companii private, structuri guvernamentale, voluntari şi academicieni cu un scop clar şi concis, adică de a aduce VGI la un nivel înalt. Crisis Mapping de exemplu, unde VGI are un aport major. Vom vedea.